În Grădina Ghetsimani, pe coama Muntelui Măslinilor, s-a petrecut una dintre cele mai cutremurătoare și mai ascunse taine ale Patimilor Domnului. Este momentul în care Hristos, Fiul lui Dumnezeu, stă singur, în noaptea trădării, și plânge cu sudoare de sânge, purtând deja în inima Sa povara păcatelor întregii omeniri.
Locul durerii nevăzute
Ghetsimani nu este doar o grădină, ci „altarul” unde Hristos Și-a adus prima Jertfă interioară. Aici nu erau mulțimi, nu erau ostași, ci doar Domnul, Tatăl ceresc și păcatul lumii.
Evanghelistul Luca este singurul care spune:
„Și, fiind în luptă, se ruga mai fierbinte. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge, care cădeau pe pământ.” (Luca 22:44)
Această imagine este o taină ascunsă ochiului lumii, dar descoperită inimilor sensibile.
De ce S-a rugat Hristos cu lacrimi de sânge?
Povara păcatelor noastre
Sfinții Părinți spun că în Ghetsimani, Hristos a simțit întreaga greutate a păcatului omenirii, din toate veacurile. El, fiind fără păcat, S-a încărcat cu murdăria noastră, de bunăvoie.
Singurătatea Fiului
Chiar și cei mai apropiați ucenici au adormit, lăsându-L pe Domnul singur. Această singurătate, înaintea prinderii și a suferințelor, a fost prima mare suferință a sufletului Său.
Lupta între firea omenească și voia Tatălui
Domnul S-a rugat:
„Părinte, dacă este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta.”
Aceasta este taina firii omenești, care simte frica și durerea. Dar biruința vine prin cuvintele:
„Dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiești Tu.”
Ghetsimani – locul unde începe Jertfa
Crucea a fost purtată mai întâi în inimă, în Grădină. Aici, Hristos a acceptat pe deplin, ca Om, paharul amărăciunii, înainte ca soldații să Îl prindă.
Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie că în Ghetsimani „Domnul a transformat frica omenească în ascultare deplină de Tatăl”. Aceasta este marea taină ascunsă de ochiul lumii.
Lecția pentru sufletul nostru
Ghetsimani este chipul sufletului care trebuie să învețe să spună „Facă-se voia Ta” chiar în fața durerii. Sfinții Părinți ne îndeamnă să ne rugăm cu sinceritate, cu lacrimi, mai ales în clipele grele.
Domnul nu fuge de Cruce, ci o primește din dragoste pentru noi. Aici este ascunsă puterea noastră – în a-L urma chiar și în suferință.
Taina din Ghetsimani este începutul Golgotei. Este locul lacrimilor de sânge, al singurătății, dar și al biruinței blânde asupra fricii și asupra păcatului. Aici începem să vedem cu adevărat Crucea din inima Domnului.
