Orașele subterane in numeroase texte apocrife și pseudoepigrafe conțin referințe fascinante la lumi subterane, tărâmuri ale sufletelor, locuri de detenție pentru îngerii căzuți sau spații mistice ascunse ochilor omenești. Aceste relatări amplifică imaginea unui univers ascuns sub pământ, menit să păstreze taine divine sau judecăți.
1. Cartea lui Enoh și temnițele subpământene ale îngerilor căzuți
Cartea lui Enoh este unul dintre cele mai misterioase texte apocrife, atribuit patriarhului biblic Enoh. Ea descrie:
📜 Locuri subpământene unde îngerii căzuți sunt încarcerați – Conform acestui text, Dumnezeu a poruncit ca îngerii rebeli, conduși de Azazel, să fie aruncați în adâncimi subterane, unde vor fi judecați la sfârșitul timpurilor.
📜 Pedeapsa sufletelor rătăcitoare – Cartea sugerează că sufletele celor condamnați sunt reținute în locuri speciale, despărțite de cele ale drepților.
Această viziune seamănă cu imaginea Sheolului biblic sau chiar a Tartarusului din mitologia greacă.
2. Evanghelia lui Nicodim și coborârea lui Iisus în Adânc
Evanghelia lui Nicodim, un alt text apocrif semnificativ, descrie evenimentele ce au urmat Răstignirii lui Iisus, incluzând o călătorie extraordinară în lumea subterană:
📜 Adâncul (Infernul) ca loc al sălășluirii sufletelor – După moartea pe cruce, Hristos coboară în acest loc pentru a elibera sufletele drepților ce fuseseră reținute acolo de veacuri.
📜 Eliberarea lui Adam și a patriarhilor – Printre cei salvați de Hristos se află Adam, Avraam, Moise și alți drepți ai Vechiului Testament, confirmând astfel o concepție creștină despre mântuirea universală.
📜 Dialogul cu moartea și Satana – O secțiune fascinantă a Evangheliei lui Nicodim descrie cum Hristos îl învinge pe Satana în propria sa împărăție, spărgând porțile Adâncului și eliberând sufletele capturate de moarte. Moartea însăși este descrisă ca fiind uimită și învinsă de puterea Fiului lui Dumnezeu.
📜 Viziunea Împărăției Luminii – După ce sufletele drepților sunt eliberate, ele sunt conduse spre Împărăția lui Dumnezeu, confirmând că această coborâre în Adânc nu a fost doar un act simbolic, ci o victorie reală asupra morții și păcatului.
Această relatare confirmă ideea că existau concepții bine stabilite despre locuri subpământene ca părți ale lumii spirituale.
3. Evanghelia lui Petru și misterul Învierii
Evanghelia lui Petru, un alt text apocrif fascinant, oferă o perspectivă detaliată asupra momentului Învierii lui Iisus și descrie elemente care nu apar în Evangheliile canonice:
📜 Lumina care a ieșit din mormânt – Spre deosebire de Evangheliile sinoptice, acest text sugerează că un fenomen extraordinar a avut loc în momentul Învierii, când lumina a umplut întunericul mormântului și ființe divine au fost martore la acest eveniment.
📜 Îngerii uriași și figura misterioasă – În relatarea Învierii, doi îngeri colosali sunt văzuți coborând și ridicându-L pe Iisus, iar o voce divină se aude din ceruri. Acest detaliu pare să sugereze o dimensiune cosmică a evenimentului.
📜 Reacția soldaților romani – Textul descrie cum soldații care păzeau mormântul au fost îngroziți și au fugit la Roma, raportând o minune de necontestat.
4. Conexiuni cu alte tradiții religioase
Textele apocrife creștine nu sunt singurele care menționează astfel de locuri. Există referințe similare în:
🏺 Mitologia greacă – Hades și Tartarus, unde sufletele erau sortate după moarte. 🏺 Textele hinduse – Patala, un tărâm subteran unde ființe supranaturale trăiesc în izolare. 🏺 Tradițiile nordice – Helheim, locul celor care nu au murit eroic.
Textele apocrife și pseudoepigrafele ne oferă o perspectivă fascinantă asupra orașelor subterane și a locurilor ascunse menționate în tradițiile religioase. Aceste relatări nu doar că susțin ideea existenței unor lumi subpământene, dar ne arată că aproape toate civilizațiile au avut convingeri similare despre locuri ascunse sub pământ, fie ca locuri de pedeapsă, fie ca sanctuare divine.
Este posibil ca aceste legende să fi fost inspirate de orașe subterane reale sau de revelații spirituale pierdute în timp? Misterul rămâne deschis.
