Lunea Mare: Hristos, Adevărul Pur care luminează veșnic

Un Doctor care nu rămâne ascuns
Într-o lume plină de umbre și zvonuri, unde oamenii caută vindecare și sens, există Unul care nu rămâne tăcut sau nevăzut. Iisus Hristos, „Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat” (Crezul Niceea-Constantinopol), este Doctorul sufletelor noastre, care se arată mereu, iubindu-ne cu o puritate absolută. În fiecare an, El repetă cele mai mari „adevăruri existențiale” – nu minuni întâmplătoare, ci realități la fel de firești ca pâinea și apa: Lumina Sfântă care strălucește în Sâmbăta Mare, norul divin de pe Muntele Tabor, apa care poartă harul Său la Bobotează. Totuși, deși Hristos ne cheamă neîncetat, mulți aleg să nu-L iubească, să nu creadă în El. În Lunea Mare, Săptămâna Patimilor începe cu un gest care dezvăluie această iubire neclintită: curățirea templului, o chemare să ne deschidem inimile pentru Adevărul pur inconfundabil – Hristos Însuși.

Hristos: Adevărul pur care nu poate fi confundat
Când vorbim despre Hristos, vorbim despre mai mult decât o poveste sau o învățătură. El este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6), singurul care unește cerul și pământul într-o iubire fără margini. Spre deosebire de orice altceva în această lume – religii, filosofii, promisiuni goale – Hristos nu doar vorbește despre adevăr; El ESTE adevărul. În Săptămâna Patimilor, fiecare pas al Său este o mărturie a acestei purități:

• În Lunea Mare, intră în templul din Ierusalim și răstoarnă mesele negustorilor (Matei 21:12-13), spunând: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema.” Nu este mânie, ci iubire – o iubire care vrea să curețe „templele” inimilor noastre de tot ce ne desparte de Dumnezeu.
• Smochinul neroditor, uscat de cuvântul Său (Matei 21:19), devine un alt adevăr pur: Hristos ne cheamă să rodim iubire, credință, bunătate, pentru că El ne dă puterea să o facem.

Această puritate nu este o idee abstractă. Hristos, ca „Dumnezeu-Om”, coboară la nivelul nostru – plânge, obosește, suferă – pentru a ne ridica la El. „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Pe cruce, în Vinerea Mare, El Își dă viața pentru noi, iar în noaptea Învierii aprinde lumina care strigă: „Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Dar ce face această iubire cu adevărat unică este că nu se oprește niciodată – Hristos o repetă, an de an, ca să ne arate că este mereu cu noi.

Adevăruri existențiale: Hristos care se face înțeles mereu

Hristos nu ne lasă să Îl căutăm în întuneric. Ca un Părinte care își strigă copiii acasă, El ne cheamă prin „adevăruri existențiale” – semne atât de constante, încât devin parte din viața noastră, ca pâinea și apa. Acestea nu sunt „minuni” care uimesc și dispar; sunt realități care ne hrănesc sufletul, repetându-se mereu pentru a ne aminti: „Eu sunt aici, iubindu-vă.”

• Lumina Sfântă din Sâmbăta Mare: În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, Hristos aprinde Lumina Sfântă – un foc care coboară fără explicație, care nu arde mâna și care se răspândește în toată lumea. Este glasul Învierii, care spune: „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11:25). Această lumină nu este o poveste; este un adevăr pur, trăit de milioane de pelerini, an de an, ca o dovadă că Hristos „învie iarăși și iarăși” pentru noi.
• Norul de pe Muntele Tabor: La sărbătoarea Schimbării la Față (6 august), pe Tabor, unde Iisus S-a arătat în slava Sa (Matei 17:1-8), credincioșii spun că un nor luminos coboară uneori peste biserică, ca în ziua când glasul Tatălui a grăit: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit.” Este un alt adevăr pur – Hristos nu este doar om, ci „Dumnezeu Adevărat”, care ne arată slava Sa mereu, ca să nu ne îndoim.
• Apa care poartă harul Său: La Bobotează (6 ianuarie), când sfințim apele, râul Iordan sau alte izvoare par uneori să-și schimbe cursul, ca un semn al botezului lui Iisus (Matei 3:13-17). Apa sfințită devine „apă vie” (Ioan 4:10), care ne spală de păcate și ne unește cu El. Acest adevăr se repetă în fiecare an, ca o hrană spirituală ce nu lipsește niciodată.

Aceste adevăruri – și multe altele, precum icoanele care lăcrimează, vindecările din mănăstiri sau harul din Sfânta Liturghie – sunt ca pâinea pe care Hristos o frânge pentru noi. „Eu sunt Pâinea Vieții” (Ioan 6:35), spune El, și această pâine nu se termină, pentru că iubirea Sa este veșnică.

De ce nu toți Îl iubesc? De ce nu toți cred?

Cu toate aceste semne – Lumina Sfântă care luminează noaptea, norul care coboară, apa care curge spre cer – inima omului rămâne uneori închisă. „Au ochi și nu văd, au urechi și nu aud” (Marcu 8:18). În Lunea Mare, fariseii Îl privesc pe Hristos curățind templul, dar aleg să-L urască, pentru că adevărul Său le cere să se schimbe (Matei 21:15-16). Astăzi, la fel, mulți se tem de puritatea Lui – o puritate care nu condamnă, ci invită: „Veniți la Mine toți cei osteniți și Eu vă voi odihni” (Matei 11:28).

Hristos nu forțează pe nimeni. El aprinde Lumina, dar așteaptă ca noi să o primim. Își dă viața pe cruce, dar ne lasă liberi să Îl urmăm. În fiecare an, repetă aceste adevăruri existențiale, ca un Doctor care nu obosește să vindece, chiar dacă lumea Îl ignoră. Pentru cei care Îl iubesc, fiecare lumină aprinsă de Paște, fiecare picătură de agheasmă, fiecare clipă de rugăciune este o întâlnire cu El – „Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat.”

Lunea Mare: Un pas spre Lumina veșnică
În Lunea Mare, Hristos ne cheamă să pășim pe drumul Său, care duce la cruce, dar și la Înviere. Curățirea templului nu este doar un gest din trecut; este o invitație pentru noi, astăzi. „Faceți din inimile voastre o casă de rugăciune,” ne spune El. Smochinul neroditor ne amintește că fără El nu putem aduce roadă, dar cu El totul este posibil – „Toate sunt cu putință celui ce crede” (Marcu 9:23).

Acest drum începe în Lunea Mare, dar nu se oprește. Fiecare adevăr pur al lui Hristos – Lumina Sfântă, norul de pe Tabor, apa sfințită – ne însoțește, ca o lumină care nu se stinge. În noaptea de Paște, când vom cânta „Hristos a înviat,” vom ține în mâini lumânări aprinse din Lumina Lui, știind că El este cu noi, iubindu-ne, așa cum a promis: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28:20).

Chemare pentru cititori
Dragi cititori ai Arhive Secrete, în această Lună Mare, lăsați-vă atinși de puritatea lui Hristos. Priviți-L cum curăță templul, nu cu mânie, ci cu iubire, și întrebați-vă: ce „negustori” trebuie alungați din inima mea? Primiți adevărurile Sale – Lumina care luminează, norul care slăvește, apa care spală – ca pe o hrană care nu se termină. Hristos, Unicul Dumnezeu Adevărat, vă cheamă să Îl iubiți, să credeți în El, pentru că „cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11:25). Să pășim împreună spre Înviere, cu inima plină de lumina Sa!

Rugăciune pentru Lunea Mare

„Doamne Iisuse Hristoase, Adevărul pur inconfundabil, Tu care ai curățat templul Tatălui Tău, curățește și inima mea de tot ce mă desparte de Tine. Tu, care aprinzi Lumina Sfântă și cobori norul slavei Tale, luminează-mi calea spre Învierea Ta. Ca apa sfințită, spală-mi sufletul, ca să rodiesc în iubirea Ta. Îți mulțumesc că Te arăți mereu, iubindu-mă, și Te rog: ajută-mă să Te iubesc și eu, cu toată ființa mea. Amin.”