O taină care zguduie inima
La patruzeci de zile după Sfânta Înviere, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu lacrimi de lumină Înălțarea Domnului Iisus Hristos la ceruri. Este momentul culminant al biruinței asupra morții, clipa în care Fiul Omului îniălță firea noastră pământească în slava cerească. De-acum, cerul nu mai este doar locul îngerilor, ci a devenit patria omului.
Această sărbătoare, adesea trecută cu vederea de mulți, este o piatră de hotar a mântuirii. Ea ne amintește nu doar de plecarea trupească a Domnului din lume, ci de promisiunea încununării veșnice a celor ce cred în El.
2. Evenimentul biblic: Muntele Măslinilor, poarta cerului
Înălțarea Domnului este relatată de Sfântul Evanghelist Luca (24:50-53) și de Sfântul Apostol Luca în cartea Faptele Apostolilor (1:9-12).
După înviere, Iisus S-a arătat timp de 40 de zile ucenicilor Săi, vorbindu-le despre împreăția lui Dumnezeu. Iar în ziua a patruzecea, i-a dus în Betania, pe Muntele Măslinilor. Acolo, ridicându-Ȟi mâinile, i-a binecuvântat, iar pe când binecuvânta, S-a înălțat de la ei și un nor L-a luat din ochii lor.
Îli priveau spre cer, cu inimile arzânde, când doi bărbați în haine albe le-au spus: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălțat de la voi la cer, va veni în același chip precum L-ați văzut mergând la cer.„
3. Rădăcini profetice și semnificații adânci
Înălțarea nu este un eveniment izolat, ci încoronarea planului dumnezeiesc. Psalmii vorbesc despre aceasta: „Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul într-un glas de trâmbiță” (Psalmul 46:5). Proorocul Daniel L-a văzut pe Fiul Omului venind „la Cel Vechi de zile”, primind împreăția.
Hristos Se încășunează și moare, apoi învie și Se înălță, purtând cu Sine firea umană în sânul Treimii. Aceasta este victoria completă: omul în Dumnezeu, Dumnezeu în om, într-o unire veșnică.
4. Ce înseamnă Înălțarea pentru noi
Înseamnă că cerul ne aparține. În Hristos, firea noastră a fost înălțată. Acum, tronul slavei divine este ocupat de Cel Care are trup ca al nostru. De aceea spune Apostolul Pavel: „Suntem cetățeni ai cerului.”
Hristos nu ne-a părăsit. S-a întrâit, dar S-a făcut prezent peste tot prin Duhul Sfânt. A deschis drumul spre cer pentru toți cei care cred, iubesc și nădăjduiesc în El.
Înălțarea este chemarea de a trăi cu privirea în sus, de a iubi cerul mai mult decât pământul, de a nu ne mai mulțumi cu ceea ce e trecător.
5. Tradiții ortodoxe și cinstirea eroilor
Sărbătoarea Înălțării este legată, în tradiția românească, de pomenirea eroilor neamului. Pentru că Domnul S-a înălțat la ceruri jertfindu-Se pentru lume, și neamul românesc îni cinstește fiii care s-au jertfit pentru patrie și credință.
Se merge la biserică, se aduc flori, se pomenesc eroii, iar pe buzele creștinilor răsună cu evlavie: „Hristos S-a înălțat!” „Adevărat S-a înălțat!”
6. Încheiere: Ridică-ți ochii spre cer
Frate iubit, între atâtea poveri, griji și neputințe, ridică-ți ochii spre cer. Acolo e Domnul. Acolo e ținădejdea. Acolo e patria ta adevărată.
Înălțarea ne spune că moartea nu e sfârșitul, că trupul nostru e menit slavei, nu putreziciunii. Ne spune că iubirea și jertfa ridică omul până la tronul lui Dumnezeu.
Să răspundem chemării cerești, cu sufletul arzând, și să trăim în așteptarea revederii cu Hristos, Care va veni iarăși cu slavă.
Hristos S-a înălțat!
